Other George Hari Popescu
1Q84 - Murakami

Fragment din cartea "1Q84" de Haruki Murakami, la Editura Vintage Books. Recenzie: cyberculture.ro/blog/2015/06/0...haruki-murakami.

Transcriere parțială:

— Ce este lumea reală: iată o problemă foarte dificilă, spuse bărbatul numit Liderul, în timp ce stătea pe burtă. Ceea ce este, iată o propunere metafizică. Dar aceasta este lumea reală, nu e nici un dubiu în privința asta. Durerea pe care o simte cineva în această lume este durere reală. Morțile întîmplate în această lume sunt morți reale. Sîngele vărsat în această lume este sînge real. Nu este o lume a imitării, nu este o lume imaginară, nu este o lume metafizică. Îți garantez asta. Dar ăsta nu este acel 1984 pe care-l știi.
— E un fel de lume paralelă?
Umerii bărbatului se cutremurară de rîs.
— Ai citit prea mult science fiction. Nu, nu este o lume paralelă. Nu ai acolo un 1984 și un 1Q84 care se ramifică aici și două lumi care curg pe linii paralele. Anul 1984 nu mai există nicăieri. Pentru tine și pentru mine, singurul timp care mai există este anul 1Q84.
[...]
— Și în anul 1Q84, sunt două luni pe cer, nu-i așa?
— Corect: două luni. Este semnul că s-a schimbat linia. Așa deosebești cele două lumi una de alta. Asta nu înseamnă că toți oamenii de aici pot vedea două luni. De fapt, mulți oameni nu-și dau seama. Cu alte cuvinte, numărul de oameni care știu că acesta este 1Q84 este foarte limitat.
— Majoritatea oamenilor din lumea asta nu e conștientă că a fost schimbată curgerea timpului?
— Corect. Pentru majoritatea oamenilor, aceasta este doar lumea obișnuită pe care au cunoscut-o dintotdeauna. Asta vreau să spun cînd afirm „Aceasta este lumea reală“.
— Deci a fost schimbată linia, spuse Aomame. Dacă n-ar fi fost schimbată, nu ne-am fi întîlnit aici. Asta vrei să spui?
— Ăsta este un lucru pe care nu-l cunoaște nimeni. Este o chestiune de probabilitate. Dar probabil că este cum spui.
— Ceea ce spui este un fapt obiectiv sau doar o ipoteză?
— Bună întrebare. Dar este aproape imposibil să fac distincția dintre cele două.
[…]
— În orice caz, un fel de voință m-a transportat în lumea asta a lui 1Q84, spuse Aomame. O voință alta decît a mea.
— Este adevărat. Ai fost transportată în lumea asta cînd trenului în care erai i s-au schimbat liniile.
— Oamenii Mici au ceva de-a face cu asta?
— În această lume există așa-numiții Oameni Mici. Sau cel puțin așa sunt numiți în această lume. Dar nu au mereu o formă sau un nume.
Aomame își mușcă buza și se gîndi. Apoi spuse:
— Ce spui tu îmi sună contradictoriu. Să presupunem că acești „Oameni Mici“ au schimbat linia și m-au transportat în lumea asta a lui 1Q84. De ce ar face asta dacă nu vor să fac ceea ce sunt pe cale să-ți fac? Ar fi mult mai avantajos să scape de mine.
— Nu e ușor de explicat, spuse bărbatul fără intonație. Dar ești iute la minte. Ai putea să înțelegi, chiar și vag, ce încerc să-ți spun. Cum am spus mai devreme, cel mai important lucru legat de lumea asta în care trăim este că trebuie menținută o balanță între bine și rău. Așa-numiții Oameni Mici — sau o manifestare anume a răului — au cu siguranță multă putere. Dar, cu cât își folosesc mai mult puterea, cu atât o altă putere apare pentru a o contracara. În felul ăsta, lumea își păstrează un balans fragil. Acest principiu fundamental este același cu cel din orice altă lume. Același lucru se poate spune și în lumea asta a lui 1Q84, care acum ne conține pe noi. Cînd Oamenii Mici au început să-și exercite puterea enormă, o putere opusă lor a apărut automat. Și probabil acest moment cinetic opus te-a atras în anul 1Q84.